Cum s-a întâmplat:
Aveam planificat ca în weekend să merg în 2 Mai să fiu spectator la Fără Asfalt, ca să intru în atmosfera unui triathlon. Hotărârea am luat-o marți, iar miercuri ce să vezi. Pe drum spre casă de la antrenamentul Romniceanu Stairs Run, îi povestesc lui Tudor că vreau eu să particip la un triathlon în toamnă și îmi zice că ce să mai aștept, să particip acum la Fără Asfalt, mai mult, el participând la individual poate să îmi dea înotul.
Sincer, nu mi-a fost ușor să accept. Nu am antrenament pe bicicletă, cu atât mai puțin pe trasee offroad, iar 33 de km îmi părea destul de extrem, mai ales că erau urmați de o alergare de 8 km pe plajă. În plus, ies destul de greu din zona de confort, iar zona mea de confort de acum era ca eu să fiu spectator și să particip la un triathlon abia în toamna. Dar am zis Da.
Cu echipamenul de bicicletă împrumutat total (inclusiv bicicletă) de la un prieten, am pornit vineri spre 2 mai, încă neștiind dacă am să pot să particip, inscrieriile fiind închise.
Obiectivele mele au fost: 1. să reușesc să mă înscriu, 2. să nu mă accidentez, 3. să termin cursa. Toate 3 îmi păreau la fel de dificile.
Partea cu înscrierea a rezolvat-o tot Tudor, grație farmecului personal. Mai rămâneau două. Cum nu a plouat vineri prea tare, și partea cu accidentarea devenea mai puțin probabilă. Deci tot ce aveam de făcut era să termin.
Vineri m-am culcat după ora 12 și mult timp am stat trează, cu ochii mari pe întuneric, facându-mi 1000 de gănduri, toate având ca idee centrală, Este oare posibil să alergi 8 km pe plajă după ce mergi 33 de km pe bicicletă?
De dimineață ne-am trezit la 5. Eu eram cu nivelul de stres undeva aproape de un infarct. Nivel care a crescut și după ce am vorbit cu gazda noastră care îmi zice: Cât ai de alergat? Doamne, dar 8 kilometri pe plajă se simt ca 16.
Wtf!!, am gândit Păi dacă 8 kilometri pe plajă se simt ca 16, cum se simt 16 km după ce te dai cu bicicleta 33 de kilometri. Ce naiba, eu alerg un maraton acum? Totul luase niște dimensiuni colosale, iar eu mă făceam din ce în ce mai mică.
Pe deasupra, cu 10 minute înainte să plecăm spre check point, am observat că mi s-au rupt colanții de alergare și că nu pot fi folosiți. Panică - panică - panică. Aveam la mine 5 tricouri normale + 2 tricouri de alergare + o cămașă + două perechi de pantaloni normali + 2 hanorace + o geacă normală + o geacă de bicicletă + o mulțime de alte lucruri pe care nici nu le-am scos in rucsac și doar o pereche de pantaloni de alergare. Norocul a venit de la colegul de cameră, care într-un bagaj de 2 ori mai mic decât al meu, avea lucruri de rezervă pentru ceea ce e cu adevărat important când te duci la un triathlon. Inclusiv o pereche de pantaloni scurți în plus. Mi i-a dat mie și alături de șosetele lungi ce urmau să mă apere de zgărieturi pe traseul de bicicletă, mi-au întregit un look autentic de fotbalist.
Cursa a început repede pentru mine, grație lui Tudor care s-a descurcat minunat și a ieșit din apa rece ca gheața (mulți au abandonat proba de înot din cauza temperaturii apei de sub 13 grade) după doar 20 de minute. Dar din păcate s-a terminat greu. Cum mi-a zis mai târziu un prieten, am gândit prea mult cursa asta. Pentru că de teamă că nu am să pot să alerg, am mers cu bicicletă extrem de încet.
Am reușit totuși să întrec: 4 persoane care au făcut pană, 2 persoane care se opriseră pentru o țigară (!?) și cam atât. În schimb, cred că 80% din participanți m-au întrecut ei pe mine.
Am ajuns înapoi după 2 ore 38 (enorm!) și mi-am pus bicicleta în rastel. Acum, ca o paranteză, în toate sfaturile pentru triathloniști se menționează ca în cursul unei probe să tot repeți ce ai de făcut la tranziție. De exemplu, când înoți îți repeți: ies din apă, îmi desfac fermoarul la neopren, în timp ce alerg îmi dau jos mânecile, ajung la rastel, dau neoprenul jos, iau tricoul, iau pantalonii, iau casca etc etc.
Sfatul ăsta mi s-a părut mereu un pic exagerat. Cum adică sa repeți ce ai de făcut, dar cum ai putea să uiți? Și m-am gândit că este doar o procedură care întregește perfecționismul triathloniștilor. NU e așa.
Am ajuns la rastelul de biciclete, mi-am lăsat bicicleta, am plecat spre traseul de alergare. După câțiva pași, mi-am dat seama că am casca de bicicletă pe cap. M-am întors. Am plecat iară, mi-am dat seama că am ochelarii pe ochi, m-am întors. Am plecat, mi-am dat seama că am mănușile pe mâini. Nu exagerez cu nimic. După mai mult de 2 ore jumătate de efort susținut, pur și simplu în mine era un blank total.
Dar partea cu alergarea, mi-a plăcut enorm. Am așteptat-o cu nerăbdare, pentru că dincolo de teama că nu am să pot să termin, era și o imensă curiozitate să aflu Cum alergi, când alergi 8 km după 33 de km de bicicletă.
Ce pot să spun este că 8 km pe plajă nu se simt precum 16, cum zicea gazda noastră. Se simt cam ca 10 - 11, aș spune. I-am făcut în 52 de minute (pe ceasul meu) și oficial în 55 (nu știu de unde au început cronometrarea, eu oricum după tranziția stupid de lungă m-am dus să beau apă de la punctele de alimentare și am mai pierdut timp și pe acolo).
Ce pot să spun este că 8 km pe plajă nu se simt precum 16, cum zicea gazda noastră. Se simt cam ca 10 - 11, aș spune. I-am făcut în 52 de minute (pe ceasul meu) și oficial în 55 (nu știu de unde au început cronometrarea, eu oricum după tranziția stupid de lungă m-am dus să beau apă de la punctele de alimentare și am mai pierdut timp și pe acolo).
Așa că de alergare am fost mai mult decât mulțumită. Si per total, de fapt de tot. Pentru că am reușit să îmi îndeplinesc obiectivele: să particip, să nu mă accidentez, să termin cursa.
Alte lucruri frumoase întâmplate la Fără Asfalt:
Tudor Buțu a terminat în 02:37. Nu știu pe ce loc, dar timpul ăsta sigur i-a asigurat un loc bun.
Echipa colegului meu de cameră a terminat pe locul 14 din 161 echipe de ștafete masculin.
Liviu Dan Zburătura, cel care ne-a dus cu mașina la mare, a terminat în 02:30, și a ieșit pe locul 2 la categoria de vârstă 20 - 29
Sorin Boriceanu (am povestit aici cum l-am cunoscut) a terminat pe locul 3 la Open
și
Eu am participat la primul triathlon :)
Frumos ! Mult Succes ! Ca parere : Incearca un triatlon mai usor, ca sa zic asa, cum e Winter Challenge in Februarie 2014. Asta daca ti se pare greu cel din toamna si nu e suficient timp sa inveti sa inoti. E o diferenta mare sa inoti in mare fata de un bazin. Winter Challenge are distante mai mici si proba de inot e in bazin si ultima dintre cele 3.
RăspundețiȘtergereEste posibil sa fiu nevoita sa reconsider planul meu de a participa individual la Rowmania Delta Triathlon. Inotul a mers bine o perioada, acum merge destul de greu. Asa ca intr-adevar abia Winter Challenge s-ar putea sa fie primul triathlon abordabil, pentru mine.
RăspundețiȘtergereFelicitari. Mai sunt triatloanele No stress unde din cate stiu eu nu exista limita de timp pentru a termina: http://www.nostresstriathlon.ro/
RăspundețiȘtergereAcesta a fost de testare, acum reconsider obiectivele pentru triathloanele viitoare.
RăspundețiȘtergereStiu de No stress, acolo vreau stafeta de 3, eu sa fac alergarea si sa fim pe o pozitie cat mai buna la final.
Felicitări!
RăspundețiȘtergereŞi nu te mulţumi cu puţin. Dacă înotul e problema, concentrează-te asupra lui, acordă-i cea mai mare importanţă şi vei evolua.
Mult succes!
In niciun caz. Am planuri mai mari de viitor. Acum a fost asa, in afara calendarului competitional :)).
RăspundețiȘtergereIntr-adevar de inot trebuie sa ma ocup mai serios, desi e greu pentru ca tot sa alerg imi vine. Poate dupa ce o sa incep sa ma descurc mai ok o sa am alta tragere.
esti foarte simpatica, m-a cam pufnit rasul imaginandu-te cu casca in cap, pregatita de alergare :)
RăspundețiȘtergerehai, te-ai descurcat foarte bine, bravo :)
ca si incurajare, in iulie fac 1 an de cand m-am apucat de alergat si tot incet alerg, tot ma mir ca am fost in stare sa alerg 10 km - mai nou, dupa 3 deja simt ca mor, desi alerg de 4 ori pe saptamana, macar 40 de minute si probabil 5 km [n-am chestie din asta fancy care sa-mi spuna ce si cum, astea-s pt prietenul meu :)))]
concluzia era ca you did very good, si ca esti tare curajoasa - nu m-as baga ever la un triatlon, alergand ca o molusca, nestiind sa inot, si fiind un dezastru pe bicicleta - statusul actual :)))
Aaa, primii 3 kilometri sunt mereu cei mai grei. Iar dacă ai reușit de două ori 10k, de acum ești un runner de minim 10k. Așa că you rule. Și nu alergi ca o moluscă, termină cu prostiile, tu la cursa ta de 10 ai scos un timp mai bun ca timpul meu de la BIHM. So, if you are a molusca, i am a molusca and i don't want to be one. :))
RăspundețiȘtergerep.s. recomand orice chestie care sa te cronometreze si sa iti spuna distanta. pe mine m-a autat mult sa cresc faptul ca imi vedeam timpii si stiam cu ce ma lupt ca sa scot mai bine. daca nu vrei sa investesti bani, fa cum face o prietena de a mea. a masurat distantele din cismigiu cu google maps si se uita sa vada in cat timp face 5k de ex. Nu ma intreba cum a masurat in google maps, ca eu sunt mai atehnica de felul meu. Dar pot sa o intreb daca vrei :)